Spitalul Clinic Filantropia sustine gravidele care au deja o operatie cezariana, in decizia lor de a incerca sa nasca vaginal ulterior (TOLAC – Trial of labour after cesarean section)

 Beneficiile unei nașteri vaginale sunt multiple. Nașterea vaginală este cel mai natural proces pentru nașterea unui copil. Este asociat cu cele mai mici riscuri pentru mamă. Perioada de recuperare postpartum este de obicei mai mică și mai puțin dureroasă în nașterea vaginală. 
După cum probabil știți, sunt riscuri în orice procedură sau tratament medical sau chirurgical. Chiar starea de graviditate include riscuri, așa cum sunt riscuri în activitățile zilnice, cum ar fi șofatul. 
  Următoarea listă este destinată să vă ofere informații în încercarea de a naște vaginal după ce ați avut o operație cezariană. Această procedură este numită naștere vaginală după operație cezariană (NVDC). Riscurile încercării unei nașteri vaginale după cezariană trebuie cunoscute înainte de a lua o decizie finală. Studiile au arătat că nașterea vaginală după cezariană se produce cu succes în 50-80% din cazuri. Aceasta înseamnă că 20-50% din gravide, cele care nu pot naște vaginal, vor naște prin operație cezariană.
  Deși orice complicație obstetricală poate apărea (sângerare, suferință fetală, etc.), există o singură complicație majoră asociată cu NVDC – riscul de ruptură a cicatricii uterine. Acesta este în jur de 1%. Aceasta poate pune în pericol viața mamei și a fătului și trebuie rezolvată prin operație cezariană de urgență. 

  Candidate ideale pentru NVDC (rată de succes >70-80%):

• O singură operație cezariană segmento-transversală joasa în antecedente
• O naștere vaginală în antecedente, fie înainte fie după operația cezariană (rată de succes 95%)
• Travaliu debutat la ≤40 săptamâni cu greutate fetală corespunzătoare (<4000g), col pregătit pentru naștere
• Au avut ca indicație la operația cezariană anterioară o situație care este putin probabil a se mai repeta (prezentație distocica – rată de succes 75%; traseu CTG anormal – 60% rată de succes; disproportie cefalopelvică sau oprirea secundară a travaliului- 54% rată de succes)
• Intervalul de timp de la operația cezariană mai mare de 12 luni
• Absența afecțiunilor medicale materne asociate (hipertensiune, diabet, astm, boli renale, boli cardiace)
• Travaliul și nașterea să se producă într-o unitate dotată cu toate facilitățile necesare (obstetrică, bancă de sânge, terapie intensivă, neonatologie).

• Operație cezariană prin incizie uterină verticală, în T sau în J, sau tip de incizie necunoscută în antecedente (risc de ruptură uterină 6%)
• Ruptură uterină în antecedente
• Placentă jos inserată cu suspiciune de aderență anormală
• Altă prezentație decât prezentația cefalică
• Feți estimați ecografic peste 4000g (cu excepția gravidelor care au născut vaginal feți cu greutate mai mare de 4000g)

• Sarcina prelungită peste 40 saptamani scade șansa de NVDC (în cazul consimțământului informat al gravidei se poate declanșa nașterea prin amniotomie)

• Sarcina gemelară (rata de ruptură uterină este similară sarcinilor unice, în cazul absenței altor contraindicații obstetricale)

  Analgezia în travaliu. Analgezia epidurală poate fi utilizată pentru diminuarea durerilor pe parcursul travaliului. Nu este dovedit faptul că aceasta ar masca simptomele rupturii uterine sau ca ar reduce rata de succes a NVDC.

  Evaluarea riscului de ruptură uterină. Măsurarea ecografica a grosimii peretelui segmentului uterin inferior sau a cicatricii uterine a fost studiată pentru a identifica posibilele gravide cu risc crescut. În prezent această tehnica imagistică nu a fost dovedită a aduce vreun beneficiu.

  Travaliul. În timpul travaliului pot fi necesare o serie de decizii medicale în funcție de fiecare caz în parte: posibilitatea necesității augmentarii (ajutării) travaliului cu substanțe sintetice stimulatoare a contracțiilor de tipul Oxitocinei, administrării intravenoase de medicamente (antibiotice, tocolitice, etc). În timpul travaliului poate fi recomandată monitorizarea fetală continuă sau discontinuă în funcție de perioada travaliului și de starea fătului.

  Nașterea. Expulzia fătului este de cele mai multe ori spontană dar există posibilitatea ca medicul să recurgă la folosirea instrumentelor obstetricale (forceps sau vacuum) pentru a grăbi nașterea, în cazul aparițiilor complicațiilor materne sau fetale. Epiziotomia nu se practică de rutină ci doar pentru a preveni rupturi importante la nivelul perineului sau rectului.

  După naștere. Monitorizarea atentă în sala de nașteri continuă și după naștere pentru a nu omite eventualele complicații. 

Tabelul urmator evidentiaza cele mai comune beneficii, riscuri si alternative pentru ambele tipuri de nastere. Unele beneficii si riscuri pot fi luate in considerare doar in cazul dumneavoastra, in functie de situatia medicala. Discutia cu medicul este foarte importanta pentru a intelege riscurile si beneficiile.